Parcele și culturi

De unde vin parcelele

Parcelele ajung în aplicație în trei feluri:

• încărcate din fișier (KML, KMZ, SHP) la punerea în funcțiune a fermei;
• sincronizate din sistemul telematic conectat, unde parcela există deja ca zonă;
• adăugate manual, când e vorba de o suprafață nouă.

Suprafața: în hectare, peste tot

Toate suprafețele din aplicație sunt în hectare. Dacă vezi undeva o cifră care pare de o sută de ori mai mare sau mai mică, e o eroare de import, nu o altă unitate — spune-ne.

Pe fișa parcelei există două suprafețe și nu înseamnă același lucru:

• suprafața parcelei — cea din cadastru și din contractul de arendă; ea intră în suprafața gestionată pe care se calculează abonamentul;
• suprafața lucrabilă — parcela minus zonele pe care nu se poate intra (stâlpi, copaci, gropi, drumuri).

Proprietarul terenului

Fiecare parcelă are un proprietar, iar tipul lui contează:

• Fermă proprie — teren deținut de organizație;
• Arendă — teren luat în arendă de la proprietar;
• Partener schimb — suprafețe primite la schimb pentru lucru.

Clienții și furnizorii nu apar la parcele: ei sunt parteneri comerciali, nu proprietari de teren.

Cultura

Cultura se ține pe plantare (parcelă + an), nu în numele parcelei. Dacă redenumești parcela, cultura rămâne — și invers, o cultură greșită se corectează în evidența plantării, nu în denumire.

O parcelă poate avea zone de cultură diferite: lucernă pe o bucată, triticale pe alta. Când urma GPS a unei lucrări cade clar într-o zonă, costul acelei lucrări se atribuie culturii din zona respectivă.

Scoaterea unei parcele din evidență

O parcelă care nu se mai lucrează se dezactivează, nu se șterge. Istoricul rămâne întreg (lucrări, recolte, costuri), dar parcela iese din suprafața gestionată și din sincronizările plătite.