Meteo, sol și teledetecție

Stațiile meteo

Sunt de două feluri:

• fizice — hardware pe teren, cu senzori reali;
• virtuale — legate de o parcelă, alimentate din date de model sau satelitare.

O stație fizică bate întotdeauna modelul: umezirea frunzei și umiditatea măsurate la fața locului decid infecția, iar o grilă de model le ratează. Parcela ia vremea de la stația fizică dacă e în raza ei de acoperire; altfel, din model, pe coordonatele parcelei.

Datele se aduc automat, la câteva ore. Când o stație se reconectează după o pană, se recuperează retroactiv și perioada lipsă.

Ce înseamnă „stație deconectată”

Fără date de peste 24 de ore, stația e marcată Deconectată. Cauzele obișnuite sunt bateria descărcată sau semnalul. Unele modele, sub un anumit nivel de baterie, intră în economisire: stochează local și nu mai transmit.

Solul

Analizele de sol se încarcă din laborator sau se introduc manual. Textura se validează: fracțiile trebuie să se adune aproximativ la 100%; dacă nu, proba e semnalată.

Din puncte răzlețe se construiesc hărți de interpolare pe parcelă. Harta arată și cât de sigură e: acolo unde ai puține probe, incertitudinea e mare și se vede.

Teledetecția

Indicii din satelit (starea vegetației, apa, azotul) se calculează pe parcelă și se urmăresc în timp. Ce contează:

• seria în timp, nu o singură imagine — o valoare izolată poate fi un nor;
• acoperirea de nori a scenei folosite;
• indicii derivați dintr-un alt indice nu sunt un strat nou de informație, ci aceeași informație altfel scalată.

Imaginile optice depind de vreme. Când cerul e acoperit săptămâni la rând, seria are goluri — nu e o defecțiune a aplicației.